Prefer să nu știu

Dintre toate lucrurile cu care am fost înzestrați, ori pe care le-am dezvoltat, percepția este considerată „by default” ceva aflat la îndemâna oricui. În acest caz ce ar putea fi atât de interesant la ea?

Pe cât de simplă pare, atât de complexă devine în realitate. Nu mă voi referi la modul în care funcționează organele de simț, sistemul nervos periferic…, ci la modul în care noi înșine alterăm această experiență.

Cel mai des, experiența percepției devine parțială prin „etichetare” sau prin alunecarea în modelul despre lume stabilit anterior ca într-un fel de spațiu al „cunoașterii sigure”. În multe situații de viață, dialogul interior se declanșează automat „hrănindu-ne” cu convingeri de tipul:
– J. m-a privit încruntat astăzi. Sigur este supărat pe mine.
– Nu am adus nici un client nou în ultimele zile pentru că sunt un marketer prost.
– De ziua mea, nu m-au sunat decât rudele! Îmi este mai clar ca oricând că toți cei care se pretind prieteni sunt niște prefăcuți.

În Programarea Neuro-Lingvistică – NLP există conceptul denumit „not knowing”. El se referă la experiența percepției aici și acum, nealterată de filtre, credințe, amintiri etc. Moshe Feldenkrais i-a descris avantajele afirmând: „această abordare mi-a adus succesul în situații în care specialiști cu o experiență mai mare decât a mea au eșuat.” Referindu-se la ideile pe care și-a întemeiat teoria relativității, Einstein spunea că i-au venit în timp ce își punea întrebări despre spațiu și timp fără nici o preconcepție, având atitudinea unui copil curios.

În accepțiunea comună, a nu ști, este echivalent cu ignoranță, incompetență, indiferență… și poate deveni rușinos să afirmi că nu te pricepi la X.

Cele mai mari probleme apar când incapacitatea de a spune „nu știu”, îi transformă pe unii în „specialiști”. Nimeni nu dorește să aibă de-a face cu ei când este vorba despre instalații electrice ori sanitare, funcționarea autoturismului, rezolvarea unei probleme de sănătate, etc.

A ști că nu știm, de la bun început, ne situează într-un altfel de spațiu. Calitățile acestui spațiu sunt obiectivitatea, acuitatea senzorială și deschiderea către cunoaștere. Informațiile episodice nu-și mai au locul aici. Prezentul este redescoperit ca proaspăt, viu și ca locul unde realitatea ni se revelează.

Cât de confortabil te simți în acest spațiu? Cum este pentru tine să fii în prezența omului de lângă tine și nu a omului care crezi că se află lângă tine? Cât de mult curaj îți trebuie pentru a găsi spațiul în care realitatea ți se revelează? Cât timp vrei să mai petreci în „realitatea” pe care tu ai construit-o despre lume? Ești dispus să lași deoparte sentimentul de „siguranță” provenit din proiecțiile despre trecut pentru a primi cunoașterea prezentului proaspăt?

Ce rol alegi? Al celui care crede că știe sau al celui care cunoaște?

Amintește-ți, calitatea întrebărilor pe care ni le punem determină calitatea vieții pe care o trăim!

By Cristian Mihai

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fecioarei Hub