Top 5 mituri despre motivație

1. Scrie-ți obiectivele și succesul este garantat!

O poveste pe care o găsim la Zig Ziglar, Brian Tracy, Anthony Robbins și alți autori de succes… evocă un „studiu” realizat pe absolvenții Yale University, promoția 1953. „Studiul” arată ca 3% dintre absolvenți și-au explicitat obiectivele în scris, iar după 20 de ani, bunăstarea lor financiară depășea finanțele cumulate ale celorlalți 97%.
Fast Company Consultant Debunking Unit (CDU) publică în ianuarie 1997 rezultatele unei investigații despre acest studiu în care Zig Ziglar și Brian Tracy se citează reciproc, Anthony Robbins îl citează pe Brian Tracy și niciunul dintre absolvenții promoției ‘53 sau oficiali ai Yale University nu are cunoștință despre un astfel de „experiment”…

Ultimele generații de „specialiști” au transformat (de)scrierea obiectivelor și uneori desenarea lor în ritualuri menite să le materializeze „conform legilor imuabile ale universului”.

Bineînțeles că precizarea unui obiectiv, formularea sa în scris, integrarea în hărți mentale, utilizarea de simboluri și desene reprezintă un demers cognitiv valoros. Însă nu și suficient…

Tabla cu dorințe, carnețelul secret, incantațiile la soare sau lună invită la magie și … film. Sau este un mod de a exploata nevoia de miracol, specifică ființei umane.

2. Imaginează-ți că deja ai atins obiectivul!

Abundența acestui mit în literatura self-help și pe internet ne poate îndreptăți să credem că există ceva adevărat și în această poveste.

întrebare simplă spune așa: dacă sistemul (psihic uman) trăiește obiectivul X ca fiind o realitate împlinită/dobândită/existentă/… ce sens ar mai avea să mobilizeze resurse pentru ceva care deja are? Acceptarea împlinirii obiectivului X are darul de a ne liniști, de a fi conștienți/recunoscători pentru ceea ce suntem/avem… adică opusul mobilizării și motivației.
„Oamenii care petrec prea mult timp fantazând despre viitorul minunat care îi așteaptă nu vor mai avea suficientă benzină în rezervor pentru a ajunge efectiv acolo.”

3. Frecventarea speaker-ilor motivaționali

Oricât de bine ar funcționa marketing-ul și vânzarea acestor evenimente, pe scenă/în fața camerei de luat vederi se va afla o persoană care povestește despre o întâmplare, trăire sau experiență din trecut.

Niciunul nu demonstrează în direct cum ia decizii importante, cum își găsește puterea de acțiune ori cum îi ajută efectiv pe alții să facă aceste lucruri. Ceea ce predomină este vorbirea indirectă. Despre.

4. Confuzia dintre decizie și motivație

Pe scurt motivația este o stare, iar decizia este o alegere. Diferențierea între cele două nu este un lucru ușor. Cel mai adesea confundăm deciziile cu vorbele spuse la supărare ori ca admirație: „începând de astăzi voi merge zilnic la sală”, „de mâine nu mai fumez”, „gata cu amânările”, „niciodată nu mă voi mai baza doar pe ceea ce văd”… Acestea pot fi considerate cel mult promisiuni. Și este normal să fie încălcate când contextul în care le-am gândit este diferit de contextul în care acționăm…

Motivația are la bază strategii și distincții fine în cadrul aceluiași simț.
Mărimea sau culoarea unei prăjituri o vor face de preferat.
Senzațiile generate de o bicicletă obișnuită față de una cu amortizoare…
Genul de bucurie pe care o voi simți la finalul…

Decizia are un caracter mult mai evident. Depășește ajustările fine implicând asumare, timp și acțiune.

Greșeala cea mai comună constă în a crește motivația în contextul inexistenței deciziei.

5. Contează numai ceea ce îți dorești tu!

Haideți să ne imaginăm un univers în care nu suntem decât noi înșine și dorințele noastre împlinite ori în curs de împlinire. Dacă nimeni altcineva nu ar ști că visul ni s-a îndeplinit, ce valoare ar mai avea? Merită să ne investim propria viață în astfel de împliniri?

Amintește-ți, calitatea întrebărilor pe care ni le punem determină calitatea vieții pe care o trăim!

By Cristian Mihai

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fecioarei Hub